Escrocheria secolului – apa îmbuteliată

Industria apei îmbuteliate are, în ultimele decenii, o miză extrem de mare. Acest film documentar, realizat de Stephanie Soechtig, urmăreşte marea afacere a apei îmbuteliate şi dezvăluie modul în care marile corporaţii din industrie afectează cu brutalitate viaţa comunităţilor. Oamenii sunt priviţi ca simpli pioni, neajutoraţi, transformând în marfă substanţa primordială a planetei.

Majoritatea oamenilor leagă noţiunea de sănătate şi de apa potabilă, marketingul creând o conexiune între sănătate şi apa îmbuteliată. Aceasta este, însă, o asociere falsă, deoarece recipienţii de plastic sunt profund dăunători, din cauza procesului de fabricaţie, ce presupune utilizarea unor substanţe chimice neurotoxice sau cancerigene. De asemenea, testele făcute apei îmbuteliate de către laboratoare independente au relevat prezenţa, în aşa-zisa apă pură, ce ne este vândută de aproape de 2.000 de ori mai scump decât apa de la robinet, a altor compuşi toxici, gen toluen sau stiren, resposabili de mutaţii genetice şi implicit de proliferarea cancerului.

De multe ori, apa din peturi provine de la aceeaşi sursă ca şi apa de la robinet

Apă în recipiente de plastic ori de sticlă de diferite mărimi, forme şi culori: întreaga lume civilizată s-a obişnuit să îşi ia lichidul vital din comerţ. Nu mai contează că marile firme de îmbuteliere îşi iau apa din acelaşi loc din care provin şi rezervele de apă pentru marile oraşe care ajung la fiecare robinet, din fiecare apartament. Comoditatea părea până recent că a învins, chiar şi cu preţuri exorbitante – o sticlă de apă îmbuteliată costă de 4000 de ori mai mult decât aceeaşi cantitate de apă luată de la robinet.

Acum însă, odată cu recesiunea economică, americanii (după ce au considerat o vreme că este chiar trendy să îţi iei peste tot „petul” cu apă provenind chipurile din zone îndepărtate precum Irlanda) au declarat război obiceiului de a bea apă îmbuteliată, un fenomen ce umple anual SUA cu miliarde de sticle de plastic – un dezastru pentru mediul înconjurător. De pildă, doar într-un orăşel din statul Connecticut, faptul că echipa de fotbal a decis să îşi reumple sticlele cu apă de la robinet a însemnat, potrivit Le Monde, o economie anuală de 1800 de sticle de plastic şi cel puţin tot atâţia dolari.

Mai este încă mult până când toată populaţia Americii şi a Europei va putea fi convinsă că este benefic pentru mediu să înceapă să folosească apa de la robinet pentru băut (în SUA încă se consumă anual mai multă apă îmbuteliată decât bere şi lapte la un loc, producţia atingând doar anul trecut 34 de miliarde de litri, ceea ce înseamnă un profit de 12 miliarde de dolari pentru marile companii de profil), însă şi primarii din unele mari oraşe s-au alăturat iniţiativelor civice. Astfel, după modelul primăriei din San Francisco şi al celei din Minneapolis, mai multe metropole americane au interzis cumpărarea de apă îmbuteliată pentru funcţionarii publici – s-au economisit în acest fel nu mai puţin de 500.000 de dolari anual în fiecare oraş! Asociaţiile de studenţi din toată America încearcă să facă acelaşi lucru în cadrul universităţilor.

Anumite restaurante şi-au însuşit imediat ideea şi acum refuză să-şi servească clienţii cu apă adusă în sticle. Chiar şi bisericile îşi îndeamnă enoriaşii să renunţe la acest lux cu efecte atât de dramatice asupra mediului.

17 milioane de barili de petrol irosiţi anual pentru apa îmbuteliată

În plină criză a petrolului, problema consumului cu acest „lux”, de multe ori inutil, devine stringentă. Calculul este din nou simplu – doar în California se „deversează” anual 1 miliard de sticle de plastic – o cantitate pe care planeta ar descompune-o în 1000 de ani. Aceasta dacă nu se ia în calcul şi pericolul imediat – aditivii toxici eliminaţi de aceste PET-uri, care ajung...exact în pânzele freatice! Aceasta şi pentru că, în una dintre cele mai evoluate economii ale lumii, nu sunt reciclate decât 16% din aceste sticle de plastic. Studiile arată că apa îmbuteliată are aceeaşi calitate ca cea „municipală”, care ajunge la robinete (de vreme ce multe firme de îmbuteliere îşi iau apa chiar din acelaşi rezervor, o filtrează eventual şi îi adaugă anumite substanţe precum sare) sau, în unele cazuri, are o calitate inferioară celei de la robinet. În plus, pentru un singur litru de apă minerală sunt necesari trei litri de apă normală.

Până la urmă, ţinând cont de energia necesară producerii de apă îmbuteliată, de costurile ce ţin de transport, de răcire, de publicitate şi apoi pentru debarasare de plastice, o sticlă de plastic plină cu apă echivalează cu un sfert de litru de petrol (mai ales că anual se consumă în jur de 17 milioane de barili de petrol pentru producerea sa, ceea ce se traduce şi în 2,5 milioane de tone de emisii de dioxid de carbon). În Europa, există doar o singură iniţiativă de acest fel - compania regională de ape dintr-o regiune flamandă va pune în vânzare apă de robinet îmbuteliată, pentru a demonstra că apa de robinet din regiune este bună de băut şi sigură, dar şi ieftină şi „prietenoasă” cu mediul.

Escrocheria secolului–apa îmbuteliată(Documentar)