Oraşul Pompei este un oraş-cetate roman parţial îngropat din apropierea oraşului Napoli modern, în regiunea italiană Campania, pe teritoriul Comune de Pompei. Împreună cu Herculaneum, Pompei a fost distrus complet şi îngropat în timpul unei eruptii catastrofale a vulcanului Vezuviu. Eruptia a ingropat Pompei sub 6 m de cenuşă şi de piatră ponce, şi a fost pierdut pentru aproape 1700 de ani înainte de redescoperirea accidentala în 1749. De atunci, săpăturile au furnizat o imagine extrem de detaliata din viaţa unui oraş la înălţimea Imperiului Roman. Astăzi, acest patrimoniu mondial UNESCO este una dintre cele mai populare atractii turistice din Italia, cu aproximativ 2.5 milioane de vizitatori în fiecare an .
Numele de "Pompei" în latină este un plural declinat a doua cuvinte (Pompei,-Ørum). Potrivit lui Theodor Kraus, "rădăcina cuvântului Pompei pare a fi cuvântul de oscana număr de cinci, pompe, ceea ce sugereaza a fi o comunitate a constat în cinci cătune sau, poate, a fost stabilit de către un grup de familii (gintă Pompeia ).
Prin secolul 1 AD, Pompei a fost unul dintr-un număr de oraşe situate în jurul bazei de vulcan, Muntele Vezuviu. Zona a avut o populaţie care a crescut substanţial datorita fertilităţii agricole de renume din zona. Multe dintre comunităţile vecine Pompeiului, cel mai celebru Herculaneum, a suferit, de asemenea, deteriorarea sau distrugerea in timpul eruptiei . Printr-o coincidenta a fost a doua zi după Vulcanalia, festival inclinat zeului roman al focului.
Pompei şi în alte oraşe afectate de erupţia Vezuviului. Norul negru reprezintă distribuţia generală de cenuşă şi zgură. Linii moderne de coasta sunt afişate.
Un studiu recent multidisciplinar volcanologic şi bio-antropologic a produselor din eruptie şi a victimelor, fuzionat cu simulări numerice şi experimentale indică faptul că la Vezuviu şi oraşele din jur au pierit din cauza caldurii fiind si principala cauză de deces a oamenilor, multi dintre ei murind si prin asfixiere cu cenuşă.
La 24 august, anul 79 i.C., dupa secole in care s-a aflat in stare latenta, vulcanul Vezuviu erupe in sudul Italiei de astazi, devastand prosperele orase romane Pompei si Herculaneum si ucigand mii de persoane. Orasele, acoperite de un strat gros de material vulcanic si noroi, nu au fost reconstruite niciodata si au fost uitate in cursul istoriei. In secolul XVIII, Pompeii si Herculaneum au fost redescoperite si excavate, aducand probe arheologice fara precedent despre viata de zi cu zi a civilizatiei antice.
Orasele antice Pompei si Herculaneum se gaseau in apropiere de poalele Muntelui Vezuviu, in Golful Neapole. In vremea Imperiului Roman timpuriu, in Pompei traiau 20.000 de oameni, printre care negustori, mestesugari si fermieri care au exploatat solul bogat al regiunii, cultivand vita de vie si pomi fructiferi. Nimeni nu banuia ca fertilul pamant negru reprezenta de fapt ramasite ale eruptiilor anterioare ale Vezuviului. Herculaneum a fost un oras in care au locuit 5.000 de oameni si o destinatie de vacanta preferata a romanilor bogati. Denumit dupa eroul mitologic Hercule, Herculaneum gazduia vile opulente si bai romane grandioase. Obiectele folosite la practicarea jocurilor de noroc descoperite la Herculaneum si un bordel descoperit la Pompei atesta natura decadenta a celor doua orase. In apropiere se gaseau si comunitati mai mici, cum ar fi linistitul orasel Stabiae.
La pranz, in ziua de 24 august, anul 79 i.C., aceasta prosperitate a luat sfarsit, atunci cand varful Vezuviului a explodat, propulsand in stratosfera un nor de cenusa in forma de ciuperca. In urmatoarele 12 ore, cenusa vulcanica si pucioasa au invadat orasul, obligandu-i pe locuitori sa fuga speriati. Aproximativ 2.000 de oameni au ramas la Pompei, ascunsi in pivnite sau in structuri din piatra, asteptand sfarsitul eruptiei.
Un vant din vest a protejat orasul Herculaneum de faza initiala a eruptiei, insa apoi un nor gigantic de cenusa incinsa si de gaz a coborat pe panta vestica a Vezuviului, inconjurand orasul si omorandu-i pe cei care au ramas. Acest nor mortal a fost urmat de un suvoi de noroi vulcanic si piatra, care a ingropat orasul.
Oamenii care au ramas la Pompei au fost ucisi in dimineata de 25 august, cand un nor de gaz toxic a ajuns in oras, sufocandu-i pe cei care nu au fugit. A urmat un suvoi de roca si cenusa, care a facut ca acoperisurile si zidurile sa se prabuseasca, ingropandu-i astfel pe cei morti.
O mare parte din ceea ce cunoastem despre aceasta eruptie provine dintr-o relatare a lui Plinius cel tanar, care locuia in vestul Golfului Neapole atunci cand a explodat Vezuviul. In doua scrisori adresate istoricului Tacitus, a povestit despre modul in care ?oamenii isi acopereau capul cu pernele, singura aparare impotriva unei ploi de piatra? si despre cum ?un nor negru si infricosator, incarcat de materie combustibila avansa spre oras. Unii isi deplangeau propria soarta. Altii se rugau sa moara.? Plinius, in varsta de doar 17 ani la vremea respectiva, a scapat din aceasta catastrofa, ulterior devenind un cunoscut scriitor si administrator roman. Unchiul sau, Plinius cel batran, a fost mai putin norocos. Plinius cel batran, un biolog de renume, la vremea eruptiei era comandantul flotei romane in Golful Neapole. Dupa ce Vezuviul a explodat, el si-a indreptat barcile spre Stabiae, pentru a investiga eruptia si pentru a-i imbarbata pe locuitorii inspaimantati. Dupa ce a ajuns la tarm, a murit din cauza gazelor toxice.
Potrivit relatarii lui Plinius cel tanar, eruptia a durat 18 ore. Pompeiul a fost ingropat sub un strat de 5 metri de cenusa, iar coasta a suferit modificari majore. Herculaneum a fost ingropat sub aproape 20 de metri de noroi si material vulcanic. Unii locuitori ai orasului Pompei s-au intors ulterior pentru a-si scoate casele distruse de sub stratul de cenusa si pentru a-si salva bunurile de valoare, insa adevarate comori au ramas acolo si au fost uitate.
In secolul XVIII, un sapator de fantani a scos la suprafata, in locul unde s-a gasit orasul Herculaneum, o statuie de marmura. Administratia locala a excavat alte valoroase obiecte de arta, insa proiectul a fost abandonat. In 1748, un fermier a descoperit sub via sa urme ale orasului Pompei. De atunci, excavarile au continuat aproape fara intrerupere pana in prezent. In 1927, guvernul italian a continuat excavarile la Herculaneum, recuperand numeroase opere de arta: statui de marmura si de bronz si picturi de mare valoare.
La Pompei au fost descoperite ramasitele a 2.000 de barbati, femei si copii. Dupa ce au murit asfixiati, cadavrele lor au fost acoperite de cenusa, care a intarit si prezervat conturul corpurilor. Ulterior, cadavrele li s-au descompus, lasand in urma un soi de mulaj. Arheologii care au descoperit aceste mulaje au umplut spatiile goale cu ghips, relevand in detaliu pozitiile in care au murit victimele vulcanului. Si restul orasului pare a fi conservat in urma trecerii timpului. Simple obiecte care spun povestea vietii de zi cu zi in Pompei sunt la fel de valoroase pentru arheologi ca si statuile si frescele. Abia in 1982 au fost descoperite la Herculaneum primele ramasite umane, sutele de schelete descoperite poarta urmele care atesta moartea oribila de care au avut parte.
In prezent, Muntele Vezuviu este singurul vulcan activ de pe continentul european. Ultima sa eruptie a avut loc in 1944, iar ultima eruptie majora, in 1631. O alta eruptie este asteptata in viitorul apropiat, eruptie care ar putea fi devastatoare pentru cei 700.000 de oameni care locuiesc in in zonele mortii din jurul Vezuviului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu