Despre secte religioase crestine si necrestine (Iehovisti, Adventisti, Penticostali, Mormoni)

Martorii lui Iehova - cult declarat ca fiind necrestin de catre propria doctrina ("caci insusi Diavolul se preface in inger de lumina, de aici si numele sectei, care nu are nimic de a face cu Iehova)

Martorii lui Iehova sunt dupa mormoni (vezi la final un articol complet despre originea mormonismului), unii din cei mai periculosi sectanti. Sunt agresivi si insistenti ca niste agenti imobibliari, zambitori si binevoitori la fel ca agentii comerciali. Ei incearca sa vanda Raiul pe pamant, au doar 144,000 de bilete (vor sa vanda Raiul la bucata cum au vandut nemtii gazonul stadionului din Berlin dupa meciul din finala).

Ei se considera ca nefacand parte din crestinatate, î-L declara pe Iisus un simplu om perfect (ce e aceea om perfect?), nici macar om indumnezeit, daramite D-zeu intrupat. Pavel a spus despre aceeia care nu-L recunosc pe Iisus ca D-Zeu intrupat sa nu stam de vorba cu ei. Pentru acestia nu exista sfarsitul lumii materiale (la fel cred si budisti sau yoghini), iar doctrina lor se bazeaza pe profetia biblica din Apocalipsa unde scrie ca Hristos va veni pe Pamant a doua oara si va instaura o domnie de 1000 de ani dupa ce va distruge orice guvernare pamanteasca. Martorii lui iehova (de fapt YHWH - YAHWE) considera acea guvernare de 1000 de ani ca definitiva si vesnica, pentru ei continuarea din Apocalipsa nu-si mai are loc. Invierea finala a mortilor dupa mia de ani, "gloata in haine albe din toate semintiile globului" nu exista, ei cred ca cei 144.000 de mantuiti din regat sunt de pe tot pamantul (si numai din secta lor), dar in Biblie spune clar ca sunt din randul evreilor (ramasita mantuita). De asemenea ei incalca cu obraznicie porunca lui Iisus care a spus „dati cezarului ce e al cezarului”, adica refuza sa se supuna autoritatilor (vezi armata), isi bat joc de darurile medicnii (vezi transfuziile de sange, sunt parinti care astfel si-au omorat proprii copiii din fanatism).

Acesti Martori sunt finantati din reduceri de taxe si impozite de la marii bogatasi americani (ca orice secta americana) si daca au pornit pe drumul asta trebuie sa continuie, la urma urmei e un mod de viata, "the man has to eat, does`nt it?"

Ticalosia interpretarilor lor este depasita doar de cea a mormonilor, care au propria biblie, inventata de mentorul lor prin 187.. si ceva si care ar fi descoperit-o in propria gradina scrisa pe niste table de aur care i-au fost furate).

Daca vreti sa infiintati o secta religioasa si nu aveti imaginatie pentru doctrina, mergeti cu un caiet si lutati-va notite de la "initiatii" internati la Socola, Gataia, Jebel, etc., acolo veti gasiti idei "briliant". Ideile acelor bolnavi de schizofrenie nu sunt cu nimic mai prejos de ideile adventistilor, martorilor lui iehova, mormonilor si a altor "nebuni" pusi la cravata si costum si lasati sa umble liberi printre noi.
Atata timp cat nu ne fac rau fizic, ei umbla liberi in numele libertatii religioase. Asa e si normal. Doar n-o sa facem din nebuni martiri legandu-i in lanturi.
Mai e un aspect comic intalnit la penticostali, cu vorbirea in limbi, dar pentru atata comedie D-zeu nu cred ca o sa-i piarda (restul doctrinei lor mi se pare OK). Vorbirea in limbi a fost un dar oferit prin Duhul Sfant primilor apostoli, cand Evanghelia inca nu era scrisa ca sa poata fi citita de cineva si astfel sa poata fi cunoscuta mai repede de catre neamuri. Vorbirea in limbi inseamna ca un apostol (predicator) vorbeste in limba lui natala, iar auditoriul aude instantaneu fiecare in limba lui pe care o cunoaste . Ati vazut voi vre`un predicator american, venit in Romania care sa predice fara talmaci? Ca sa nu mai vorbesc modul isteric in care tipa, ca un descreierat. Unii chiar pe muzica rock. Deci, vorbirea in limbi e un fel de telepatie, o minune, care astazi nu mai exista decat in doctrina penticostalilor pe care îi auzim bolborosind cand intra in transa (ei cred ca asa le da Duhul Sfant sa bolboroseasca, eu zic ca e vorba de cu totul altceva, oricum nici vorba ca cineva sa inteleaga bolboroseala lor).

Adventistii (mai ales cei de ziua a 7-a) sunt alta secta interesanta. Il declara pe Papa (oricare ar fi el, Antihrist). Noi stim cat a luptat Papa Ioan Paul al 2-lea impotriva comunismului si pentru pace mondiala. Fanatismul bisericii catolice din evul mediu le da prilej sa-i declare pe ultimii papi Antihristi. Veti vedea, indeosebi la sat, vecini adventisti intrand dumineca in gradina la sapat culturile agricole doar ca sa necinsteasca pe fata Dumineca, ziua in care a inviat Domnul in fata credinciosilor de alta confesiune. Patronii au mari probleme cu ei cand e nevoie sa vina la munca sambata. Iisus a zis sa ne facem datoria indiferent de ziua de odihna. De asemenea Iisus a mai spus ca mantuirea nu tine de ziua in care te inchini D-lui, nici de taierea imprejur, nici de jertfele de pe altar, iar legea se rezuma la doar doua: 1. Sa iubesti pe D-zeul tau mai mult ca orice din lumea materiala (ca El iti da tot ce ai, si El ti le ia cand vrea, iar noi daca iubim mai mult casa, masina, copiii nostri decat pe El, cand le vom pierde toate acestea vom ajunge in mare suferinta psihica, unii chiar bolnavi psihici) 2. Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Se zice ca omul sarac e al doilea drac (pentru ca la multi oameni lipsiti inima lor e plina de pizma la adresa celor care au si mereu tanjeste dupa bunurile materiale). Dar primul drac care e? Primul drac e omul care nu se iubeste pe el insusi, cel care n-are stima de sine. Ecest fel de om va cauta la randul lui sa îi coboare pe ceilalti ca sa se simta egalul lor, îi va umili, înjosi şi persecuta in fiecare secunda. Procedand asa cu cei din jur, i se va intoarce indoit inapoi. Din randul acestor oameni apar paranoicii. Paranoicii isi incep mai intai “lucrarea” - boala, persecutand pe cei din jur, ca mai apoi ei înşişi sa se simta persecutati, real sau ireal, adica intra intr-un joc psihologic creat de mintea lor, din care nu mai pot iesi. (Vezi analiza tranzactionala, una din cele mai frumoase metode de terapie psihologica).

Adventistii sunt insufletiti de acelasi duh satanic care il acuza pe Iisus cand facea vindecari in Ziua sabatului. Iisus era domn si al sabatului si sabatul era mai inainte de Iisus dar Iisus era mai mare ca sabatul. Astfel satanistii vremii îi cautau pricina de acuzare fiindca il aveau de tata pe Acuzatorul (Satanah).

Iisus a spus ca daca boul tau cade in fantana de ziua sabatului sa-l scoti afara.
De aici tragem concluzia ca daca stapanul "patronul' nostru ne cheama la munca sambata trebuie sa mergem.
Esential e sa iti dedici o zi din sapte, oricare, D-zeului tau in care sa te rogi Lui si sa-i multumesti. In rest sa-ti faci datoria fata de oameni si sa-ti vezi de treburile tale (in celelalte 6 zile). Mantuirea nu tine de ziua in care alegi sa stai punte in pat, nici de jertfe, nici de taiere imprejur.

Pavel a spus sa nu gasim pricini de cearta la fratii nostri in legatura cu mancarea si cu ceea ce baga in gura, fiindca ceea ce scoti pe gura spurca pe om.

Adventistii naturisti si orice secta rupta de D-zeu provoaca gelozia lui Iisus pentru Biserica sa (fiindca s-au rupt de ea ca toate celelalte secte), si astfel El le da "lucrari" pe care ei le pun in doctrina lor ca noi sa-i recunoastem si sa nu mergem dupa ei (sectantii).

Doar in carne gasim vitamina B12 fara de care vom face anemie pernicioasa (boala Berry-Berry a copiilor din africa) daca eliminam carnea mai multi ani din alimentatie.

Doar fierul bivalent din carne se asimileaza, in plante (spanac) gasim fier trivalent care nu se asimileaza in organism. Fara fier in alimentatie vom face anemie cronica feripriva.

In fiecare secta exista cateva rataciri anume puse fara ca ei sa-si dea seama, pentru noi ceilalti, ca sa nu mergem dupa ei.

Totusi asta nu inseamna ca nu exista biserici mantuitoare, dar ele sunt cu atat mai periculoase cu cat aparitia lor este mai recenta. Eu merg pe mana a 3 biserici, Ortodoxa, Catolica, Baptista (primele biserici sunt cele care au intaietate in fata lui D-zeu, chiar daca au lucruri gresite in doctrina lor). Mania lui D-zeu creste progresiv cu fiecare noua secta care apare. Cand se mai rupe o biserica in doua, bisericile rezultate vor fi mai mici in har ca biserica din care s-au rupt. Asa reiese din scrierile lui Pavel care milita pentru unitatea Bisericii. Nu cred ca lui Pavel iar fi convenit sa apara mereu secte crestine cu propriile interpretari in speranta ca una va fi perfecta.

Cei care iti pun restricitii la felul mancarii, la televizor, la ziua in care alegi sa te odihnesti, si multe altele (vedeti la Iehovisti, cum isi terorizeaza copiii cu infinite conditionari) sunt ca si musulmanii, lucratorii satanei.
Iisus a venit mancand si band, a stat la masa cu facatorii faradelegii, a iertat curve si pe talharul de pe cruce. A fost un om care nu s-a rusinat de cei pacatosi si nu ia ocoliti nici nu ia condamnat. Fiindca pentru ei a venit. Nu s-a trufit fata de ei cum se trufesc unii sectanti care se declara "neprihaniti" si ca nefacand parte din lume. Cine face sau nu parte din lume se va vedea in ziua judecatii, cand se vor deschide cartile faptelor si Cartea Vietii. Dar ei se trufesc inainte de vreme, nici n-ar putea altfel daca tatal trufiei le-a corupt biserica.

Cititi scrisorile lui Pavel si Evanghelia ca sa stiti sa va feriti de ei. Ei isi vor lua osanda cea mai grea, fiinca despre ei a spus Iisus: "..vor veni multi in numele meu si vor cauta sa rataceasca pe multi, daca ar fi cu putiinta si pe cei alesi". Dupa cum vedeti, nu trebuie sa va temeti, daca ati fost ales nu aveti cum sa ajungeti in vreo secta inspirata de duhurile demonilor. Fiecare avem un Duh, unii il avem de Tata pe D-Zeu, altii pe Diavol (cum le-a spus Iisus evreilor care nu credeau in El si nu L-au recunoscut), insa prin credinta si prin faptele noastre ne vom mantui sufletele, dar cei mantuiti sunt deja stiuti de D-zeu fiindca au fost alesi mai dinainte de a se naste. De aceea sa nu aveti frica, nici sa nu deveniti fanatici pentru o anumita secta religioasa. Mantuirea nu tine de voi. Pacatul si vina voastra au fost luate de Iisus asupra Lui pe cruce. Prin moartea Lui cei cu vina (pacatosi) a fost socotiti neprihaniti, ca o dovada de Iubire Suprema. Nu va temeti daca nu aveti fapte bune. Daca stiti sa il recunoasteti pe D-zeul adevarat (cel al lui Avraam, Isaac si Iacov), si i-L iubiti iubind pe Unicul Sau Fiu, cel de o Fiinta cu Tatal, nascut "mai inainte de toti vecii", veti avea viata vesnica in Numele Lui. Iubindu-l pe El, inima voastra se va schimba, si veti putea sa faceti si fapte bune din cand in cand. Din fanatism religios se fac doar crime, fatpele bune se fac din iubire neconditionata (matura). Dar cum v-am spus, si cei care n-au fapte bune (talharul de pe cruce care s-a cait) se pot mantui daca ajung sa î-L cunoasca pe D-zeul adevarat. Mantuirea vine fara plata, din iubirea mare care o are D-zeu pentru oameni. El stie ca a pus o mare povara pe umerii oamenilor, stie ca Diavolul vrea ca oamenii sa fie acuzati prin Legea Pacatului, si Diavolul e invidios pe OM ca se poate ridica in locul de unde el a cazut. Inainte de a cadea Diavolul asta facea, persecuta si acuza pe ingeri (a fost numit in Biblie "pârâşul fratilor nostri"). Asa putem recunoaste oamenii cazuti in puterea Satanei, si anume prin faptul ca ei gasesc prilej de a persecuta si acuza mereu pe cei din jurul lor, din firma unde lucreaza, din familia lor, motivat sau nemotivat, prin faptul ca vad doar lucrul rau din lucrul bun, iar daca un lucru e bun ei il fac ca si cum ar fi rau. Acesti oameni nu pot oferi nimic neconditionat, nu-si deschid usa sa asculte necazul nimanui. Ei nu cred nimic si isi tin economiile la banca. Nu investesc banul (inmultesc), nu dau cu imprumut nimanui 1 leu si traiesc cu spaima mortii crezand ca nu vor avea bani de mormant si cruce (va da-ti seama? vor sa aiba cruce la mormant!). Sa ne rugam pentru aceste suflete daca in familia sau in firma unde lucram ele exista si ne persecuta. Pana vor muri, vor avea o sansa sa se intoarca de pe drumul pe care sunt asistati cu incantare de Diavol ca sa nu se abata de la el. Dupa aceea nu mai e nici o sansa, purgatoriul catolicior exista numai in doctrina lor, nu si in Biblie. Pavel a spus: "omului îi este dat sa se nasca si sa moara o singura data, dupa aceea vine judecata" nu purgatoriul.

Pustilor care va jucati shootere 3D trisand, ca sa ma intelegeti ce vorbesc, aveti "god mode" in Iisus Hristos in marele joc al vietii reale si viitoare. Asta inseamna credinta in sacrificiul si invierea lui Iisus Hristos, si anume sa aveti "god mode" dupa moarte, e singurul mod permis / ingaduit pentru pacatosi de a trisa moartea (care de fapt nu exista nici pentru buni nici pentru rai), ca sa nu ajungeti in locul de pedeapsa vesnica unde vor fi Diavolul, Fiara (ultima imparatie, cea care era, nu mai este si va veni), si Prorocul Mincinos (adica Antihrist, carmuitorul imparatiei - Fiarei). Ca sa intelegeti mai bine, mai vedeti odata filmul Matrix I, care e o parabola perfecta intre lumea in care traim si cea viitoare. Va urez succes in credinta!

____________________________________________________________

ORIGINEA MORMONISMULUI (cum a aparut, credinte si dogme, marturii ale unor oameni de stiinta)
Un nou "profet" scrie o nouă "Scriptură"

În noaptea de 21 Septembrie 1823, un băiat, în vîrstă de 17 ani care se ruga, a privit în sus şi l-a văzut pe îngerul Moroni care stătea lîngă patul său. Moroni i-a spus băiatului unde poate găsi un set de table de aur - o carte conţinînd "Evanghelia veşnică desăvîrşită" aşa cum a fost ea dată de Mîntuitorul, anticilor locuitori ai Americii. Aceasta este povestea, aşa cum a fost spusă de băiatul Joseph Smith Jr.

Ziua următoare, după cum povesteşte Smith, el a găsit tablele îngropate, într-o cutie de piatră, în coasta unei coline numită Cumorah, lîngă casa sa din Palmyra, New York. Dar Moroni nu l-a lăsat pe băiat să ia tablele decît pe data de 22 Septembrie 1827.

Cu nouă luni înainte de această dată, Smith a fugit cu Emma Hale. Smith a spus că, din cauza persecuţiei, s-a mutat în casa socrului său în Harmony, Pennsylvania.

Acolo el a început să traducă tablele cu ajutorul a două pietre magice, "Urim" şi "Tumim". Un fermier din New York pe nume Martin Harris, a devenit interesat în proiectul lui Smith şi s-a gîndit să plătească publicarea cărţii. Dar înainte de a face acest lucru el s-a gîndit să verifice autenticitatea cărţii. Harris a dus copiile făcute de Smith după scrierile din tablele de aur, la profesorul Charles Anthon de la Universitatea Columbia. Smith a scris mai tîrziu că Anthon a identificat scrierile ca fiind "egiptene, caldeene, asiriene şi arabe", şi a spus că traducerea făcută de Smith este mai exactă decît "orice văzuse el pînă atunci tradus din egipteană".

Opinia unui profesor despre "tablele de aur"

Cînd profesorul Anton a auzit de pretenţia lui Smith, a publicat o scrisoare datată 17 februarie 1834, în care expune punctul său de vedere.

New York, N.Y. Febr. 17, 1834
Domnului E.D. Howe
Painesville, Ohio

Stimate Domn:

Am primit, în dimineaţa aceasta, scrisoarea Dvs. din ziua de nouă a acestei luni şi nu am întîrziat să vă răspund. Întreaga poveste despre expertiza mea asupra inscripţiei mormone, cum că eu aş fi declarat că este vorba de hieroglife egiptene, este falsă. Acum cîţiva ani, un fermier, modest şi vădit credul, a trecut pe la mine cu un bilet de la Dr. Mitchell, din oraşul nostru, acum decedat, în care mi se cerea să descifrez dacă este posibil, o lucrare pe care mi-o va înmîna fermierul şi pe care, mărturisea Dr. Mitchell, nu reuşise s-o înţeleagă. Examinînd lucrarea în cauză, mi-am dat seama cu uşurinţă că este vorba de o înşelătorie sau de o farsă. Cînd l-am întrebat pe cel ce mi-a adus-o, cum a obţinut scrierea, el mi-a relatat, după cum mi-aduc aminte acum, următoarele: "O carte de aur", constînd din table de aur legate împreună cu sîrmă din acelaşi material, sub forma unei cărţi, a fost dezgropată în partea de nord a statului New York, şi împreună cu cartea o pereche de "ochelari de aur" enormi. Aceştia erau aşa de mari, încît atunci cînd o persoană încerca să se uite prin ei, ambii săi ochi priveau prin aceeaşi lentilă, ochelarii fiind prea mari pentru lăţimea feţei umane. Oricine examina tablele prin ochelari, putea nu numai să le citească ci şi să le înţeleagă complet. Totuşi, numai un singur tînăr cunoştea ce era scris în acele table, şi anume tînărul în posesia căruia era lada care conţinea cartea şi ochelarii".

Acest tînăr locuia în mansarda unei case ţărăneşti, ferit de privirile indiscrete şi acolo, din cînd în cînd, descifra caracterele din carte, cu ajutorul ochelarilor şi le nota. Copiile astfel obţinute erau date celor interesaţi. Fermierul nu mi-a povestit nimic despre tablele care erau descifrate "prin darul lui Dumnezeu". Totul era influenţat de ochelarii uriaşi. Fermierul a adăugat că i s-a cerut să contribuie, cu o sumă de bani, la tipărirea "cărţii de aur", al cărui conţinut va contribui, după cum i s-a spus, la schimbarea totală a lumii şi la salvarea ei de la ruină. Atît de insistente au fost solicitările privind banii, încît el s-a decis să-şi vîndă ferma şi să dea banii celor care doreau să tipărească tablele de aur. Totuşi, ca ultimă măsură de precauţie, el s-a hotărît să vină la New York pentru a consulta opinia celor învăţaţi, despre înţelesul lucrării pe care o adusese cu el, şi care, i se dăduse ca fiind aparte a cărţii de aur. Auzind această ciudată poveste, mi-am schimbat părerea despre lucrare, şi în loc s-o mai privesc ca pe o farsă jucată învăţaţilor, am început să înţeleg că este vorba de un plan pentru a-l înşela pe ţăran şi a-i lua banii. I-am comunicat bănuielile mele şi l-am avertizat să se ferească de escroci. El mi-a cerut o opinie de-a mea în scris, ceea ce eu, evident, am refuzat să-i dau, apoi el a plecat luîndu-şi lucrarea cu el.

Lucrarea era de fapt o singură mîzgălitură, constînd din caractere deformate dispuse în coloane şi scrise de o persoană care fusese în posesia unei cărţi cu diverse alfabete. Litere greceşti şi ebraice, cruciuliţe şi înflorituri, litere romane inversate sau plasate în poziţie orizontală; toate acestea erau aranjate în coloane perpendiculare şi totul sfîrşea într-o formă rudimentară de circ, împărţit în diferite compartimente, garnisite cu diferite semne ciudate şi evident copiate după Calendarul Mexican dat de Humboldt, dar copiate în aşa fel încît să nu fie trădată sursa provenienţei lor. Sînt familiarizat cu conţinutul acestei lucrări deoarece am discutat-o cu prietenii mei de cînd a început tulburarea mormonă şi-mi amintesc perfect că nu conţinea nici urmă de "hieroglife egiptene".

V-am relatat astfel tot ceea ce ştiu despre originile Mormonismului şi vă rog, ca o favoare personală, să publicaţi această scrisoare imediat ce veţi descoperi numele meu menţionat din nou de către aceşti fanatici mizerabili.

Al dumneavoastră cu respect,

Charles Anthon, LL.D.

Universitatea Columbia.

Avertizarea profesorului nu a avut efect asupra lui Martin Harris, deoarece el şi-a ipotecat ferma pentru a obţine banii necesari publicării, în 26 Martie 1830, a cărţii lui Mormon. Mai tîrziu Harris a recunoscut că el nu a văzut niciodată tablele, deoarece "ele erau acoperite cu o cîrpă".

Se presupune că alţi doi oameni au văzut tablele, Oliver Cowdery şi David Whitmer. Ultimul a părăsit biserica Mormonă, fiind acuzat de furt şi plastografie. În ciuda acestor lucruri, mărturia celor trei Martori (Harris, Cowdery şi Whitmer) se găseşte la începutul fiecărei cărţi a lui Mormon.

Este Cartea lui Mormon Cuvîntul lui Dumnezeu?

Aşa cum este menţionat în articolul 8 din articolele de credinţă mormonă, ei privesc cartea lui Mormon ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu. Foarte ciudat este faptul că, deşi se pretinde că este tradusă din "egipteană modificată" între anii 1827 şi 1830, stilul ei este acelaşi cu a Bibliei, traducerea King James din 1611! Ca exemplu să ne uităm la paragraful II Nephi 29:6,9,10:

"Nebun ce eşti, care spui: O Biblie, avem o Biblie şi nu mai avem nevoie de altă Biblie... Şi deoarece Eu am vorbit un cuvînt tu nu ai nevoie să presupui că Eu nu mai pot vorbi altul... De aceea, deoarece ai o Biblie, nu trebuie să presupui că ea conţine toate cuvintele Mele, nici că Eu nu o să fac să se scrie şi altele în plus".

Cartea lui Mormon relatează o istorie despre două migraţiuni către America de Nord. Prima migraţiune a avut loc, aproximativ, în anul 2250 î.Cr., cînd un grup de oameni numiţi Iarediţi, au părăsit Turnul Babel şi au traversat Oceanul Pacific în opt bărci mari. Cînd ei au debarcat pe coasta de vest a Americii Centrale, ei au construit oraşe mari şi au prosperat, cu ajutorul multor cai, măgari, elefanţi şi de asemenea "curelomi" şi "cumomi" ultimii fiind descrişi ca foarte folositori.

Dar Iarediţii nu s-au împăcat prea bine unii cu alţii. După cîteva bătălii sîngeroase, au fost ucişi toţi, cu excepţia a doi dintre ei, Coriantumr şi Şiz. Dar Coriantumr a reuşit să-i taie capul lui Şiz, astfel că "Şiz a ridicat mîinile şi a căzut; şi după ce s-a luptat pentru viaţa lui, a murit" (Ether 15:31).

Al doilea grup care a venit în America, spune cartea lui Mormon, a fost Lehi şi familia sa. Lehi a fost un profet iudeu, care a sosit în America în anul 600 î.Cr. El şi nepotul său Nephi au construit o corabie şi întreaga familie a navigat către America de Sud. Dar anumite familii descendente din Nephi şi din fratele său Laman, s-au răsculat împotriva lui Dumnezeu, care i-a blestemat şi ei au devenit negri (II Nephi 5:21). Mormonii cred că indienii americani sînt urmaşii lui Laman. Asta înseamnă că toţi indienii sînt israeliţi negri în loc să fie mongoli, aşa cum pretind toţi antropologii.

Urmaşii lui Nephi, care nu s-au răsculat împotriva lui Dumnezeu, s-au mutat în America Centrală şi de Nord, unde au construit o mare civilizaţie cu oraşe importante. În anul 34 d.Cr. Isus a venit din cer la ei, i-a învăţat despre botez, împărtăşanie şi le-a expus toată Predica de pe Munte (III Nephi 11:28).

În anul 385, lîngă colina Cumorah, toţi lamaniţii şi nephiţii au fost ucişi într-o mare bătălie. Singurul supravieţuitor a fost Moroni, fiul lui Mormon, care i-a apărut lui Joseph Smith Jr.

În afară de "traducerea" cărţii lui Mormon, Joseph Smith a "revizuit" pasaje din Biblia King James. El a adăugat noi revelaţii, în special în Geneza. Aceste adăugări, citate în "Perla de Mare Preţ", stabilesc printre altele, că Satan a dorit să răscumpere omenirea, dar a fost refuzat de Dumnezeu, iar Adam a fost botezat prin (scufundare) imersiune.

De asemenea, a fost adăugată în Genesa 50, o profeţie despre venirea lui Joseph Smith, Jr. însuşi: "Şi acel vizionar pe care îl binecuvîntez... şi numele lui va fi Joseph, după numele tatălui său.... iar lucrurile pe care le va face Domnul prin mîna lui va aduce poporul Meu la mîntuire".

Astfel de scrieri sînt cu totul sacre pentru mormoni. A treia carte scrisă de Smith "Doctrină şi Legăminte", este de asemenea considerată sacră.

Cum au migrat Mormonii în Utah

Cînd Joseph Smith avea în jur de 25 de ani el a organizat un mic grup de discipoli în "Biserica lui Isus Cristos a sfinţilor contemporani". Anul următor, prin "revelaţie specială" i s-a spus să părăsească statul New York.

Smith a condus nucleul bisericii sale la Kirtland, Ohio, unde numărul lor a crescut la 1600. Apoi ei s-au mutat cu toţii în "ţara Sionului" - Zion Missouri. Deoarece ei au revendicat oraşul "pentru Domnul" - adică pentru ei înşişi, - au fost scoşi afară de locuitorii oraşului.

În anul 1839 s-au mutat în Illinois şi au trăit într-o comunitate numită "Nauvoo" (Smith pretindea că asta înseamnă "loc frumos" în ebraică) pe fluviul Mississippi. În curînd, ziarul local Nauvoo Expositor (comentatorul din Nauvoo) a început să-i critice pe mormoni - printre altele pentru credinţa lor în poligamie.

"Legiunea" mormonă a devastat sediul ziarului, urmarea acesteia fiind arestarea lui Smith. Pe data de 27 iunie 1844, o mulţime furioasă a atacat închisoarea şi Smith a fost împuşcat, devenind astfel primul martir mormon.

Noul lider al lor a devenit Brigham Young. El a condus grupul de mormoni într-o călătorie lungă şi primejdioasă prin preerie. În 24 iulie 1847 ei au ajuns în marele Salt Lake din statul Utah şi Young anunţă: "Acesta este locul". Şi de atunci acesta a fost locul mormonilor.

Biserica mormonă numără acum peste 2,5 milioane de membri numai în Statele Unite, majoritatea fiind în Utah. Aproximativ şapte din opt mormoni locuiesc în Statele Unite. Mecca mormonă constă în templul şi cartierul general din Salt Lake City, dar există temple importante şi în Los Angeles, Hawaii, Elveţia şi în alte nouă locuri din lume. Templul este sacru pentru mormoni, deoarece doar acolo au loc ceremoniile căsătoriilor cereşti şi a botezului pentru cei morţi.

Aceste practici au o mare putere mîntuitoare, conform învăţăturii mormone. Totuşi, destul de straniu, ele nu apar în Cartea lui Mormon, dar au fost adăugate mai tîrziu de Smith în cartea "Doctrină şi Legăminte".

De la revelaţia nouă la" doctrinele noi"

După ce Joseph Smith a formulat premiza despre "noua revelaţie" în Cartea lui Mormon, el a mai scris apoi două cărţi care sînt sursa majorităţii învăţăturilor anti-creştine din Mormonism: "Perla de Mare Preţ" şi "Doctrină şi Legăminte". Mormonii au, de exemplu, o concepţie nebiblică despre Dumnezeu. Ei pretind că Dumnezeu nu este Spirit ci constă dintr-o substanţă materială. Ei spun, de asemenea, că există mulţi zei (politeism) şi că oamenii sînt zei.

În al său "Jurnal al discursurilor", Joseph Smith scria: "Dumnezeu însuşi a fost odată aşa cum sîntem noi acum şi El este un om glorificat".

Smith a scris, de asemenea în Doctrină şi Legăminte: "Tatăl a avut un trup de carne şi oase, palpabil, ca al omului".

Iar în predica sa "Divinitatea creştină - Pluritatea dumnezeilor" - Joseph Smith declara: "Doctrina pluralităţii dumnezeilor este tot atît de proeminentă în Biblie ca şi oricare altă doctrină. Este prezentă peste tot în Biblie. Este în afara oricărei controverse... Minţile zeilor au hotărît un singur Dumnezeu pentru noi; cînd priveşti astfel acest subiect, te simţi îndemnat a admira frumuseţea, sfinţenia şi perfecţiunea zeilor".

Biblia afirmă că există un singur Dumnezeu şi că Dumnezeu este Duh (vezi Ioan 4:24). Mormonii nu pot contrazice această afirmaţie categorică, aşa că Joseph Smith a oferit propria sa "versiune inspirată" a acestui verset, schimbîndu-i complet înţelesul. După el, versetul este "Dumnezeu a promis Duhul Său" şi nu "Dumnezeu este Duh". Toţi savanţii în greacă, din trecut şi din prezent, sînt de acord că acest verset se traduce "Dumnezeu este Duh". Nu există altă posibilitate de interpretare - cu excepţia cazului cînd cineva (cazul lui Joseph Smith) decide arbitrar ca textul din limba greacă să spună ceea ce el doreşte să spună.

Mormonii pleacă, la analiza păcatului, din această perspectivă deformată despre Dumnezeu. Păcatul originar nu a fost ceva rău în ochii lor. Ei cred că păcatul a fost necesar pentru Adam şi Eva. Mormonul Eldon Hicks, în cartea sa "Ghidul Asociaţiei" afirmă:

„Căderea Evei şi a lui Adam a fost o schimbare necesară în scopul asigurării paternităţii muritoare pentru copiii în duh ai lui Dumnezeu, care erau gata şi aşteptau experienţa pămînteană". Această învăţătură este consecventă cu opinia lor despre natura umană ca fiind divină şi în progres spre dumnezeire. Admiţînd această premiza, nu este de mirare că mormonii nu găsesc nimic greşit în poligamie (căsătorii pluraliste, multiple).

Cînd Joseph Smith a înfiinţat secta, la sfîrşitul anului 1820, el a inclus această avertizare în Cartea lui Mormon: "Fiecare bărbat dintre voi nu are dreptul decît la o singură soţie; să nu aveţi concubine". Dar după cîţiva ani, Smith a primit (de la cine?) o "revelaţie specială" care permitea poligamia. El însuşi a avut aproape 50 de soţii, iar succesorul său, Brigham Young s-a căsătorit cu 27 de femei şi a crescut 56 copii.

Cînd practica poligamiei a împiedicat intrarea în Uniune a statului Utah, în anul 1890, un oficial mormon a avut o revelaţie oportună, care interzicea poligamia. De fapt, sistemul doctrinar mormon încurajează sau trece cu vederea poligamia.

Conform cu învăţătura mormonă, căsătoriile cereşti produc în mod continuu copii în duh (fără trup) care aşteaptă să se nască din părinţi muritori pentru ca apoi ei să-şi poată cîştiga mîntuirea în împărăţia Cerească. Concluzia este că un bun mormon trebuie să aibe cît mai multe soţii şi cît mai mulţi copii pentru ca acei copii în duh să se poată naşte.

Chiar dacă liderii bisericilor nu sînt de acord cu poligamia, mulţi mormoni o practică în secret. În ciuda dezminţirilor mormonilor, practicarea poligamiei continuă şi în prezent în secta care se auto-intitulează "Mormonii Fundamentalişti".

Conform unui articol din iunie 1967, din "Ladies Home Journal", existau în acea perioadă zece mii de familii poligame numai în capitala Salt Lake City. William Rogers, fost asistent special al procurorului general al statului Utah, precizează: "Astăzi, în Utah, sînt mai multe familii poligame decît în vremea lui Brigham Young. Cel puţin 30.000 de bărbaţi, femei şi copii trăiesc acum, în acest stat în familii poligame - şi numărul lor este în creştere rapidă".

În 1965, într-un articol asupra mormonismului - ziarul New York Times, cunoscut ca fiind circumspect, concluzionează: "Este foarte posibil ca astăzi să trăiască, în Utah, mai mulţi oameni în poligamie decît în perioada 1852-1890, cînd "Biserica Sfinţilor Contemporani" pleda deschis pentru această practică". Alte opinii care se corelează cu doctrina mormonă despre poligamie, sînt cele referitoare la naşterea lui Isus şi la nunta din Cana. Mormonii susţin că Mîntuitorul nostru a fost produsul, nu a intervenţiei directe a Duhului Sfînt, ci al relaţiei sexuale între înviatul zeu Adam şi Maria. Nunta din Cana, la care Isus a schimbat apa în vin, a fost chiar nunta Sa. Brigham Young scria că Isus s-a căsătorit în Cana cu surorile lui Lazăr, Maria şi Marta, iar mai tîrziu cu Maria Magdalena.

Aceste păreri seamănă cu ideile păgîne din antichitate, despre zeificarea sexului şi a fertilităţii, despre căsătoria între zei şi muritori. Aproape că nu mai este nevoie să comentăm aceste concepţii. Nu este de mirare la ce concluzii despre mîntuire a ajuns Joseph Smith dacă a plecat de la asemenea imagini deformate despre Dumnezeu, păcat, om şi căsătorie. El a afirmat că cerul are trei împărăţii: Telestă, Terestră şi Celestă. Toţi oamenii, spun mormonii, vor fi mîntuiţi şi vor exista într-unul din aceste trei nivele ale raiului. De fapt, Mormonismul susţine doctrina mîntuirii prin credinţă plus fapte, (aşa cum sînt dictate de biserică) plus botezul. Cei morţi pot fi botezaţi prin procură pentru mîntuirea lor. Mormonii cred că familia, ca unitate, va exista şi în eternitate, că cei din rai, ca zei, vor continua să producă copii în duh. De aceea ei pun accent aşa de mare pe căsătoriile pluraliste şi pe ritualul botezului pentru cei morţi.

Căsătoria celestă este un ritual ce trebuie să aibă loc în templul mormon; cînd un cuplu se căsătoreşte după acest ritual, ei sînt "sigilaţi" în căsătorie pentru vecie, adică după moartea lor, în rai, ei vor continua să fie căsătoriţi şi să producă copii. Această opinie contrazice ceea ce a spus Isus Cristos:

"... căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer" (Matei 22:30).

Un alt ritual necesar este botezul pentru cei morţi, care este destinat să confere viaţa veşnică celor care deja sînt morţi. Un mormon îşi stabileşte arborele genealogic pentru a găsi cît mai mulţi strămoşi. Apoi merge la templu şi este botezat prin scufundare pentru fiecare strămoş al său. Prin aceasta, atît el cît şi strămoşul său mort capătă mîntuirea.

Mormonii îşi bazează doctrina botezului pentru cei morţi pe 1 Corinteni 15:29; "Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?"

Este adevărat că teologii sînt împărţiţi, în ceea ce priveşte interpretarea acestui verset din Scriptură. Cu toate acestea, este evident că acest verset nu spune că o persoană decedată, care cîtă vreme a trăit nu şi-a încredinţat viaţa lui Isus Cristos, poate să-şi cîştige viaţa veşnică prin botezul care se administrează unui descendent al său, în numele ei.

Învăţătura clară a Scripturii este că omul trebuie să creadă în Domnul Isus Cristos şi va fi mîntuit. Mîntuirea este o chestiune personală şi trebuie rezolvată cu Dumnezeu în timpul vieţii sale pămînteşti. Biblia ne învaţă că mîntuirea este personală - nu prin procură (vezi Fapte 16:31; Romani 10:1-10; Ioan 1:12). Contextul din care este luat l Corintejii 15:29, vorbeşte despre nădejdea creştinilor în înviere. În întreg capitolul 15 din 1 Corinteni, Pavel se referă la oameni care au crezut în Isus Cristos şi care L-au cunoscut ca Mîntuitorul lor personal.

Întregul sistem mormon se bazează pe scrierile "revelate" ale unui om, Joseph Smith. Cartea lui Mormon a fost dovedită de către arheologi, antropologi şi cercetători ai Bibliei, ca fiind falsă.

Celelalte scrieri ale lui Smith "Perla de Mare Preţ" şi "Doctrină şi Legăminte", constituie răsadniţa unei teologii care a respins şi contrazis totalmente credinţa creştină biblică, istorică.

Mormonismul pune un accent special pe trăirea curată şi pe faptele bune, dar cel mai bun lucru care poate fi spus despre teologia sa, a fost scris de Walter Martin în "Kingdom of the Cult's" (Împărăţia Sectelor): "Se pot cerceta labirinturile mitologiei păgîne, dar nu se poate găsi ceva ce poate egala haosul structurii pe care au construit-o mormonii şi au mascat-o sub o terminologie creştină folosită incorect".

Care este diferenţa?
Ce cred "Creştinii" Ce cred "Mormonii"
DUMNEZEU
1. Dumnezeu este Atotputernic Etern şi Unic. El este singurul Dumnezeu şi este Duh (Psalmul 145:13; Ioan 4:24; ITimotei 1:17). 1. Dumnezeu este o, existenţă materială care a fost cîndva un om, aşa cum noi sîntem acum. Omul poate deveni în final zeu; există mulţi zei.
BIBLIA
2. Biblia, dată de Duhul lui Dumnezeu, este o carte încheiată şi nu are nevoie de completări. De fapt, completările sînt interzise (Deuteronom 4:2; 12:32; Proverbe 30:5,6; Galateni 1:18; Evrei 1:1-2; Apocalipsa 22:18-19). 2. Mormonii au "Scripturi noi" iar scrierile lui Joseph Smith sînt considerate revelaţii inspirate de Dumnezeu - completările la Biblie sînt făcute de Dumnezeu în secolul XIX.
PĂCAT
3. Omul nu este asemenea lui Dumnezeu, ci păcătos şi separat de Dumnezeu. Omul se poate apropia de Dumnezeu şi poate avea o relaţie cu El doar prin credinţa în Cristos. Omul, separat de Cristos, este pierdut (vezi Romani 5:12-19; 6:23; Efeseni 2:12; Ioan 1:29; Galateni 3:13). 3. Omul devine în mod progresiv un dumnezeu. Păcatul lui Adam în Eden a fost necesar pentru a asigura paternitate pentru copiii în duh ai lui Dumnezeu, care erau gata şi aşteptau experienţa vieţii pămîntene.

MÎNTUIREA
4. Mîntuirea este darul fără plată asigurat prin harul, lui Dumnezeu pentru toţi cei ce cred şi acceptă planul Său (Efeseni 2:8-9; Ioan 12:26; 14:1, 3, 6; l Ioan 3:1-2). 4. Mîntuirea se obţine prin fapte; toţi oamenii vor petrece eternitatea într-un nivel al Raiului cu mai multe etaje. Nivelul va fi determinat de numărul faptelor bune ale omului